Cardiologia este o specialitate prin excelență clinică, în care atât examenul fizic dar și comunicarea cu pacientul, au o mare importanță în clarificarea diagnosticului și stabilirea conduitei terapeutice corecte. Un rol esențial îl au și investigațiile paraclinice specifice, unele utilizate aproape întotdeauna (electrocardiograma), altele doar în unele cazuri particulare.

Electrocardiograma (EKG) este investigația folosită cel mai frecvent. Este o înregistrare grafică a fenomenelor electrice care au loc la nivelul inimii. Electrocardiograma furnizează informații referitoare la ritmul cardiac și tulburările sale, la afecțiunile sistemului de conducere (blocurile de ramură sau atrio-ventriculare), la hipertrofiile (îngroșarea pereților) și dilatările cavităților cardiace, la ischemie (infarct miocardic, angină) și alte anomalii.

După EKG, investigația cea mai frecvent utilizată este ecografia cardiacă și care aduce cantitatea cea mai mare de informații; ea “vede” inima; se pot obține date referitoare la dimensiunile cavităților, la structura și funcția valvelor, la grosimea pereților cardiaci, la contractilitatea miocardică, la fluxurile sanguine normale și patologice, la pericard și vasele mari etc. Altfel spus, nu există afecțiune cardiacă, în care ecografia să nu fie utilă, atât prin evidențierea unor anomalii în unele cazuri, cât și prin excluderea lor în altele.

Servicii oferite:

  • Diagnosticarea bolilor cardiovasculare;

  • Depistarea și prevenția primară prin combaterea factorilor de risc specifici fiecărui pacient (evitarea fumatului, o alimentație corectă, combaterea stresului, controlul parametrilor cum ar fi colesterol, lipide, glicemie, schimbarea stilului de viață și promovarea sănătății);

  • Depistarea și prevenția secundară privind pacienții cu simptome și realizarea profilului de risc – inițierea tratamentului;

  • Monitorizare de ritm – Holter – se ține pe pacient timp de 24 de ore prin aplicarea unor electrozi. Înregistrează toate bătăile inimii, a două zi se scoate, informația se descarcă pe un calculator și se observă ce fel de palpitații au apărut;

  • Ecocardiografie – folosește unde sonore pentru a studia structura inimii și cum funcționează inima și valvele. În cazul unui infarct miocardic acut, mușchiul nu se mai mișcă;

  • Testul ABPM/MATA care monitorizează TA în condiții fiziologice, fără factori suplimentari de stres-cabinetul medical, personalul medical; deși valorile TA măsurate în cabinet sunt considerate de referință, studiile arată că monitorizarea ambulatorie, elimină efectul de „halat alb” și ne indică valorile reale sau hipertensiunea mascată, monitorizarea efectului medicamentelor antihipertensive, modificările matinale date de hiper-reactivitate simpatică, modificările nocturne în caz de apnee de somn, obezitate, afectare renală, neuropatie diabetică, ingestie crescută de seară, etc;

  • Test Shellong – pentru depistarea hipotensiunii ortostatice – durează 10 minute – pentru pacienții vârstnici care acuză amețeli, lipotimii – al căror sistem nervos autonom periferic este afectat, însă poate fi prevenită hipotensiunea arterială.

Având în vedere frecvența bolilor cardiovasculare, cu o incidență mare și în continuă creștere, cu afectarea grupelor de vârstă din ce în ce mai tinere, cu procent mare de invaliditate și indice de mortalitate foarte crescut, recomandăm consultul cardiologic, la apariția celor mai mici semne de boală care nu trebuie neglijate:

  • Oboseală, durere precordială, amețeli, transpirație, greață, vomă, bătăi ale inimii neregulate – pot fi simptome de infarct miocardic;

  • Bătăi rapide și regulate ale inimii – tahicardie;

  • Bătăi ale inimii în ritm haotic, neregulat – extrasistole, fibrilație;

  • Durere în piept, oboseală exagerată, lipsa de aer – cardiopatie ischemică – care poate duce în cazuri extreme la infarct miocardic.